Localizare. Ceahlăul tronează în mijlocul Carpatilor Răsăriteni, la întretăierea celor mai de seamă drumuri transcarpatice, fiind bine delimitat de muntii din jur prin trei vai largi si adânci. La nord, valea Bistricioarei îl desparte de muntii Bistritei, spre nord-est, Valea Bistritei si lacul de acumulare Izvorul Muntelui – Bicaz îl separă de Culmea Stânisoarei, iar valea Bicazului face hotarul de sud-est spre Muntii Tarcăului. Către vest, Valea Bistra si Valea Pintecului, îl individualizează de culmile Haghies, Chicera si Comarnic din Muntii Hăsmas. Între aceste limite Masivul Ceahlău ocupă o suprafată de 290 km patrati, din care numai 10% reprezintă golul alpin, conturat de pereti stâncosi, abrupti ce-i dau aspectul de cetate. Culmea centrală a masivului care se desfăsoară de la nord la sud pe cca 6 km cu nivel general de 1800 m, este dominată de câteva înăltimi: Panaghia (1845 m), vârful Toaca (1904 m), Lespezi (1802 m), Bâtca (1845 m) si Ocolasul Mare (1907 m).
Clima Ceahlăului, caracterizată ca temperat - moderat - continentală, este pusă în evidentă de evolutia unor elemente meteorologice cum ar fi temperatura si umezeala aerului, precipitatiile atmosferice, ceata, durate de strălucire a cerului.
Temperatura aerului variază în functie de altitudine. Media anulă variază între –0,60 C si +1,50 C. Luna cea mai friguroasă este ianuarie, cu valoare medie de –8,30 C, iar cea mai caldă este august, cu temperatura medie de +8,80 C, la vârful Toaca. Temperatura maximă absolută înregistrată la Toaca a fost +24,50 C, la 3 august 1981, iar minima absoluta a fost de –30,40 C la 30 ianuarie 1985.
Precipitatiile în Ceahlău sunt, în general, mai reduse decât în alti masivi. Luna cea mai ploioasă este iulie, iar cele mai sărace în precipitatii sunt lunile octombrie si decembrie. La vârful Toaca numărul zilelor cu precipitatii solide este mai mare decât numărul zilelor cu precipitatii lichide.
Vânturile. Putine sunt zilele când pe Ceahlău domneste calmul. Fiind mai înalt decât muntii din jur, Ceahlăul tine piept circulatiei generale a atmosferei cu vânturile predominante din sectorul vestic si nord-vestic. Pe culme vântul suflă în general tare. Zilele cu vânt tare variază între 58 si 202 pe an. Iarna, rafale puternice răscolesc văzduhul si spulberă zăpada troienind versantii estici, umplând jgheaburile, construind înselătoare cornise pe muchia estică. Briza de aer cald urcă în timpul zilei din vale, iar în faptul serii coboară purtând cu ele aerul rece al înăltimilor.
Hidrografia Ceahlăului. Cehlăul se bucură de o bogată retea hidrografică. Ascunse în adâncuri, apele subterane din platoul superior si de pe versanti, provenite exclusiv din precipitatii, se scurg pe drumul lor nevăzut si alimentează izvoarele cu debite variabile, dar permanente. Se apreciază ce în Ceahlău lungimea retelei hidrografice permanente este de 81 km care, raportată la suprafata de 292 km2 cât cuprinde Ceahlăul, denotă că masivul face parte dintr-o zonă cu umiditate bogată.

Prezentare generala